Nu tu sapă, nu tu stat pe ciuci si tăiat la porumb. Te trezesti când vrei: la cinci, la cinci si cinci, depinde cum zbiară cocosul. Dacă ai chef, te dai jos de pe lavită, dacă nu, huzuresti până răguseste purceaua intrată în sevraj de tărâte. N-ai nici o grijă. Pe la cinci jumate iesi pe prispă ca boieru’. Săracii tărani, ce viată amărâtă. Cum umplu ei ulita, cu noaptea în cap, să meargă la prasilă. Ehei! Trece timpul, trece: parcă ieri erai si tu asa. Si când colo, era alaltăieri. A venit ministrul, a’mpărtit carnetele de rentier agricol si „Adio, ne vedem la Monte Carlo”. Oare RATA de Monte Carlo o trece prin Slobozia? Ani de zile să visezi Slobozia, si acum să poti s-o vezi. Să-i simti asfaltul sub gumar, să intri în orice magazin vrei si să comanzi ca bogătasii: „Săru’mâna, dom’ sef. Vreau si io o pâine si niste parizer”. Practic, să-ti permiti orice fantezie. Cu renta pe un an, poti să dai prima rată la un tractor în leasing pe cinspe ani.

| Viziteaza site |