Deodata, desi pe jumatate adormita, ea simti mangaierile lui. La inceput timide, ca si cum i-ar fi fost rusine. Apoi, mangaierile devenira mai indraznete. Mai mult si mai mult, pe tot corpul ei, mainile lui se plimbau cu nesat, asa cum se intimpla... nu-si aducea aminte exact, cam cu 4-5 ani in urma.

Senzatii pe care le credea uitate se intorceau. Memoria sentimentelor era vie si o ajuta sa raspunda la fel.

Mangaierile se ingramadeau, se repetau, el o invaluia, o intorcea. Acum era ca un vartej de senzatii de nedescris.

Deodata... nimic. Absolut nimic.

- Ce s-a intamplat? intreaba ea, surprinsa. Te rog, nu te opri, mai vreau!
- Shhhh... incerca el sa o linisteasca, gata, am terminat!
- Cum adica ai terminat???
- Gata, am gasit telecomanda, dormi linistita!...